Motto :
,, Sa fii parinte este o misiune extraordinara,
Poeziile mele pentru parinti sunt niste poezii scrise de mine . In special poeziile mele pentru parinti sunt niste poezii facute exclusiv celor dragi mie . Fiindca mi-am iubit enorm parintii m-am hotarat sa le dedic aceste poezii.
Am iubit poezia si in general am iubit arta si frumosul .Pentru mine poezia inseamna totul . De aceia eu am inceput sa scriu poezii despre sport.
Eu consider ca i-am mostenit pe parintii mei , avand acest har de la ei.Primele mele poezii eu le-am scris din tinerete .Le-am scris inca din scoala generala apoi la liceu. Apoi am continuat sa scriu chiar si in armata.
Poeziile mele pentru parinti
Pe vremea cand eram student la facultate am scris multe poezii . Atunci am inceput sa ma intorc din nou la prima mea dragoste si anume ,, poezia ,, Nu am publicat pana acum nici un volum de poezii .
Poeziile mele pentru parinti
As fi putut sa o fac , iar acum am inceput sa scriu din nou . De aceasta data consider ca a venit timpul sa-mi fac public poeziile mele. Mi-am publicat poeziile prin diferite bloguri,pagini si site-uri .
Poezia este o formă de artă în care limba este utilizată pentru calitățile sale estetice. Poezia poate fi scrisă independent, în forma unor poeme discrete. Ea poate apărea în conjuncție cu alte arte, în opere dramatice în versuri .
Poeziile mele pentru parinti
Poeziile mele dedicate parintilor sunt niste poezii interesante. Aceste poezii sunt dedicate cu precadere exclusiv parintilor mei. Am scris aceste poezii din dragoste pentru parintii mei .
Aceste poezii sunt niste poezii inspirate din realitate.In aceste poezii veti gasi numeroase aspecte frumoase despre si pentru parintii mei. Dragostea pentru parintii mei m-au facut sa scriu aceste poezii.
Poeziile mele pentru parinti
Dragostea nemarginita pentru parinti m-au inspirat sa scriu multe poezii. Când vorbesc despre poeziile mele pentru parinti , sentimentu pentru ei este enorm.Pentru mine parintii au fost si vor ramane un real model.
Aici veti putea citi numeroase poezii din mai multe genuri . Acestea sunt : poezii de dragoste , poezii dedicate parintilor mei , poezii despre sanatate, poezii despre anotimpuri , poezii despre sport, poezii politice, poezii diverse.
Toate poeziile mele sunt semnate sub pseudonimul , dodorel62- Severin
Poeziile mele pentru parinti
Eu îţi mulţumesc măicuţă,
Eu din banii care îi am mi-am jurat că o să te ajut,
Tu să nu fi supărată pentru tot ce ţi-am făcut.
Căci au fost şi zile amare, dar şi nopţi sînt nedormite,
Numai pentru mine mama să – mi vezi zile fericite.
Stau acum şi meditez, cum tu mamă ai putut,
Singură şi fără tată pe mine de mai crescut.
Cînd te văd măicuţa mea singură şi bolnăvioară,
Parcă ceva în corp se rupe şi mă doare în inimioară.
Lumea asta-i tare rea şi nu vrea să-ţi fie bine,
Eu mă zbat acum într-una să fiu mamă lîngă tine.
Bani tu nu ai pentru pîine, nici măcar pentru un lapte,
Mamă eu mă rog la Dumnezeu, EL să-ţi deie sănătate.
Zilele sînt tot mai grele şi mai aspre pentru mine,
Dar mereu găsi-voi bani de banane pentru tine.
Ca şi tu cînd eram mic te lăsai mamă pe tine,
Şi îmi cumpărai de toate şi avei grijă de mine.
Cum să nu îți cumpăr mamă, ce e bun şi ce îţi place,
Căci şi tu iubită mamă, mi-ai dat de toate în viaţă.
Mi-ai dat haine şi mîncare, m-ai purtat mereu la şcoală,
Datorită ţie mamă am ajuns om bun în viaţă.
Tu mă faci să fiu cuminte și să fiu mai calculat,
Te mîndreşti cînd alții zic că sînt bine educat.
Eu îţi mulţumesc măicuţă şi de aceia te iubesc,
Toată viaţa pentru tine am deosebit respect.
Poeziile mele pentru parinti
Măicuţa mea mereu te voi iubi.
Cînd luna sus pe cer nu va mai fi,
Atunci nici soarele pe cer nu va mai răsări.
Chiar dacă stelele pe cer nu s-or ivi,
Măicuţa mea mereu te voi iubi.
Şi chiar de apa curgătoare ar seca,
Şi nici o pasăre pe cer nu ar mai zbura.
Şi chiar de ploaie pe pămînt nu ar mai fi,
Măicuţă mea mereu te voi iubi.
Atunci cînd în imensul şi măreţul univers,
Toate planetele se vor roti în ritm intens.
Iar pe pămînt va curge miere, lapte tu să şti,
Măicuţa mea mereu te voi iubi.
Poeziile mele pentru parinti
De tine dorul mă apasă mamă,
De tine dorul mă apasă mamă,
Că am plecat şi sînt departe.
Iar dorul tău mereu mă cheamă,
De drumul lung ce ne desparte.
Departe sînt plecat de tine acum,
Şi gîndul meu e doar la tine mamă.
Eu am plecat că vreau un viitor mai bun,
Dar vocea ta acum la ea mă cheamă.
De ce n-ar fi acum multe cuvinte,
Şi lacrimi reci vărsate şi apoi stinse.
De parcă inima acum mă minte,
În aste clipe groaznice de reci şi triste.
Tu nu mai plînge mamă că mai înspăimîntat,
Căci lacrimile ce îţi izvorăsc mă dor.
Eu nu mai sînt copilul acela neajutorat,
Şi singur trebuie să învăţ acum să zbor.
Oricum iubită mamă ai fost rămîi mereu,
Sînt singur, sînt trist, şi îmi este tare greu.
Şi ochii-n jos acum mi se apleacă,
În veci eu nu te voi uita vreo dată.
Eu te iubesc, de tine îmi este dor,
În fiecare noapte în vis la tine zbor.
Iar gîndul meu într-una te veghează,
În fiecare vis eu mamă sînt acasă.
Poeziile mele pentru parinti
La Dumnezeu acolo sus
Măicuţa mea ce mult aş vrea,
Să pot să stau măcar în poala ta.
Să simt şi să ascult cum vîntul bate,
Atunci cînd tu îmi povesteşti de toate.
Tu te îmbraci încet în mantie ca iarna,
Eu ştiu că tu aştepţi acum pe,, doamna,,
Şi parcă vorbele –ţi toate îngheţate.
Dar las-o acuma mamă, că-i departe!
Tu mamă încă mai respiră multă vreme,
Şi vorba-ţi sfîntă la tine să mă cheme,
Pe acest frumos pămînt al meu.
Speranţă iau din glasul tău.
Iubită mamă pe pămînt ai multă treabă,
Căci Domnul nu te vrea la EL cu grabă.
Şi în parc de dimineaţă îţi plimbi nepoţii,
Şi împreună să ne bucurăm cu toţii.
Şi-un dor nespus nebun îţi e de tata,
La Dumnezeu acolo sus deschisă-i poarta,
Dar el te-aşteaptă în cer acolo liniştit.
Şi lîngă el un loc acolo ţi-a oprit.
Poeziile mele pentru parinti
Azi mamă am fost la tine iar la cimitir,
Azi mamă am fost la tine iar la cimitir,
Din curtea ta eu ţi-am adus un trandafir.
Un trandafir de-al roşu şi împupit,
E floarea dragă mamă ce ai iubit.
Şi ţi-am adus măicuţa mea şi –o lumânare,
Ca să o aprind la sfânta cruce că e sărbătoare.
Şi candela ţi-aprind încet în taină,
Să nu-ţi perturb eu somnul, iubită mamă.
Şi chiar afară dacă este frig sau soare,
La tine mamă am să vin să-mi cer iertare.
Cu ochii –n lacrimi mă aplec acum şi plâng,
Eu candela ţi-aprind avându-te mereu în gând.
Poeziile mele pentru parinti
Am crezut,
Am crezut în tine tată,
Ca în bunul Dumnezeu.
Tu mi-ai fost sprijin în viaţă,
Şi la bine şi la greu.
Am crezut în tine mamă,
Ca într-o sfîntă icoană.
M-ai apărat şi m-ai ferit,
Şi de rele m-ai păzit.
În voi doi eu am crezut,
Şi nici cînd n-am să vă uit.
Chiar la ceruri de v-aţi dus,
Eu vă port mereu în gînd.
Oricine şi ori ce ar spune,
Pentru mine a-ţi rămas.
Cei mai buni părinţi din lume,
Voi a-ţi fost şi veţi rămîne.
Poeziile mele pentru parinti
Scumpul nostru drag băiat
Scumpul nostru drag băiat,
Ţi-am dat viaţă, te-am vegheat.
Te-am crescut te-am educat,
Noi la şcoală te-am purtat.
Ţi-a plăcut să înveţi carte,
Şi-ai făcut şi facultate.
Fie ca fost vânt sau ger,
Ai ajuns şi inginer.
Timpul repede a trecut,
Şi noi am îmbătrânit.
Şi când timpul va sosi,
Amândoi te-om părăsi.
Noi la ceruri vom pleca,
Şi de acolo te-om veghea.
Să nu uiţi băiatul meu,
Lângă tine-i Dumnezeu.
Din întreaga noastră viaţă,
Ce-am muncit pe acest pământ.
A rămas ca amintire,
Numai crucea la mormânt.
Poeziile mele pentru parinti
Tatăl meu,
Ai fost tată minunat,
Soţ iubit şi adorat.
Noi din suflet te-am iubit,
Dar te-ai dus, ne-ai părăsit.
Îngerii au coborât,
Şi te-au dus la domnul sfânt.
Noi îţi spunem într-un glas,
Te –am iubit în orice ceas.
Ai muncit întreaga viaţa,
Pentru copil, pentru casă.
Şi acuma ai plecat,
Şi-n urmă nu te-ai uitat.
Ai lăsat copil plângând,
Şi soţia suspinând.
Nu te uităm niciodată
Dragul nostru soţ şi tată.
Poeziile mele pentru parinti
Doamne ţine-i sănătoşi,
Doamne ţine-i sănătoşi,
Pe părinţii mei frumoşi.
Dă-le Doamne sănătate,
Rod în muncă, spor în toate.
Doamne ţine-i fericiţi,
Şi pe fraţii mei iubiţi.
Şi să fim apropiaţi,
Că de aceia sîntem fraţi.
Să iubim să ne ajutăm,
Pe părinţi să-i respectăm
Căci acesta-i lucru sfînt.
Şi în cer şi pe pămînt
Poeziile mele pentru parinti
Măicuţa mea ,
Îţi mulţumesc măicuţa mea,
Îţi mulţumesc în taină.
Cînd m-ai născut , măicuţa mea,
Afară era toamnă.
Îţi mulţumesc măicuţa mea,
Îţi mulţumesc că mai iubit.
Mai ocrotit , mai dojenit,
De rele şi necazuri mai ferit.
Îţi mulţumesc măicuţa mea,
Îţi mulţumesc în fiecare seară.
La poza ta cu chip blajin,
Eu plîng mereu şi mă închin.
Îţi mulţumesc măicuţa mea ,
Şi în veci eu nu te voi uita.
Îţi mulţumesc măicuţa mea ,
Căci eşti Icoană sfînta în viaţa mea,
Îţi mulţumesc măicuţa mea ,
Chiar dacă afară-i vînt său soare.
La tine la mormînt eu vin ,
Eu vin s-a prind o lumînare.
Poeziile mele pentru parinti
Cît aveţi părinţi pe lume
Într-o poieniţă deasă,
Doi bătrîni aveau o casă.
Aveau casă, aveau de toate,
Dar nu aveau sănătate.
Aveau patru copilaşi,
Toţi plecaţi pe la oraş.
S-au dus, s-au căsătorit,
Pe bătrîni i-au părăsit.
I-au chemat la casa lor,
Ca să aibe un ajutor.
Dar copiii n- au venit,
Bătrînii s-au prăpădit.
Copiii s-au hotărît,
Şi toţi patru s-au vorbit.
Ca să vină la lor casă,
Să-şi vadă mamă şi tată.
S-au apropiat de casă,
Poarta era încuiată.
Au strigat l-ai lor părinţi,
Dar nimeni nu le-a răspuns.
Nu mică le-a fost mirarea,
Ca să afle întîmplarea,
De la lume au auzit,
Că părinţii lor s-au stins.
Stăteau toţi la poartă acum,
Şi-i plîngeau pe-ai lor bătrîni.
Îi plîngeau şi îi jeleau,
Zilele îşi blestemau.
Cît au fost bătrînii-n viaţă,
Ei nu le-au călcat la poartă.
Acum ar mai vrea să-i vadă,
Dar bătrînii nu-s în viaţă.
Au luat cîte-un trandafir,
Şi s-au dus la cimitir.
Să le-a prindă o lumînare,
Şi să le ceară iertare.
Dar o vorbă mare spune,
Cît aveţi părinţi pe lume.
Nu-i uitaţi, nu-i părăsiţi,
C-or muri nu-i mai găsiţi.
Poeziile mele pentru parinti
Măicuța mea cea sfântă,
Cad visele-n zăpadă prin noapte dănțuind,
Și nopțile în stradă prin somnul meu trecând.
Iar vii izvoare, iată, de ghețuri cad pe grui,
Din inima cetății, din gândul meu hai-hui.
În casă șade mama și țese la război,
Eu o aud cum cântă de-un anotimp cu ploi.
Și tot privesc cu jind la ițele vrăjite,
Când mâinile ei sfinte le-așează răsucite.
Cuvintele se-mbracă în marea de imagini,
Și pier apoi în gându-mi rămas fără de margini.
Iar mama mă privește prin ochii unui sfânt,
Și-atunci mă-ntorc în casă și-ncep cu ea să cânt.
Că viața se arată cu vise de zăpadă,
Cu anotimpul nopții ce dănțuie în stradă.
Cu soarele ce cade în apele vuind,
Și-n ceața densă-a sorții ce-o văd spre cer suind.
Măicuța mă primește cu brațele deschise,
Privind în ochii mei la gândurile-nchise.
Și mă sărută iară ca pe un prunc în fașă,
Topind toată-ntristarea ce-n mine are casă.
Măicuța mea cea sfântă, tu sfântă mângâiere,
Cu mâna ta muncită mă vindeci de durere.
Cuvintele-s puține de-aș vrea să-ți mulțumesc,
Și de aceea mamă, îți spun că te iubesc!
Să tremure iar codrul și brazii din pădure,
A nopții-ndepărtare să poată să o-ndure.
Și vântul de mătase cel dus în iarmaroc,
Să vină și să bată în visul meu de foc.
Cuprinsul poeziei să țină-n ea destinul,
Și drumul cel de nea să-și lumineze chinul.
Speranța lui să fie doar luna mincinoasă,
Cât umbra mea rămâne cu maica-i prea frumoasă.
Poezii pentru parinti
Intr-un sat uitat de lume,
Într-un sat uitat de lume,
Pe un peron de gară vine,
Un bătrîn cu barbă mare,
Şi i-mi pune o întrebare :
Nu şti taică dacă vine ,
Trenu acela pentru mine?
Că l-aştept de ani de zile,
Mă uit lung şi nu mai vine.
Au rămas bătrînii în sat,
Singuri şi neajutoraţi,
Căci cu foametea cea mare,
Copii îs peste hotare.
Vin în gară zi de zi,
Poate îl voi întîlni.
Că-s bătrîn şi nu mai pot,
Simt că mor şi nu-l mai văd.
La bătrîn eu lung mă uit,
Şi deodată incept să plîng,
În sfîrşit a venit ceasul
Ca să-ţi vezi acum băiatul.
Tata ,începe acum să plîngă,
Mă ia în braţe mă sărută ,
Acum fiindcă te-am văzut,
Pot să mor sînt liniştit.
dodorel62 , Severin