Anatomia omului este o ramură a biologiei morfologice care studiază forma și structura organismelor, ca și ale părților lor componente. În mod curent, termenul de Anatomia omului are este o conotație medicală deși metodele anatomiei sunt aplicabile. Pentru orice organism pluricelular (inclusiv animale, plante, unele ciuperci).
Anatomia omului
Studiul anatomiei este strâns legat de cel al fiziologiei, iar cu timpul (mai ales în secolul XX) din anatomie s-au desprins discipline complementare: histologia, embriologia, biologia celulară.
Există mai multe variante ale anatomiei, care pot fi clasificate astfel:
După obiectul de studiu: anatomia vegetală, animală si Anatomia omului
După modul de abordare al obiectului de studiu:
Anatomia descriptivă (sau generală,sistemica) – studiaza țesuturile și organele ținând seama și de proprietățile lor fiziologice și urmărește organizarea acestora în aparate și sisteme.
– studiază pozițiile diferitelor elemente anatomice precum și raporturile dintre acestea. Are ca pricipiu de studiu criteriul sintetic, pe regiuni, stratigrafic, al organismului. De aceea este numita si anataomie regionala
Pentru ca este strans legata de practica chirurgicala i se mai spune anataomie chirurgicala sau aplicativa. In studiul Anatomiei trebuie sa fie luate in considerațiune in mod permanent ambele aspecte: anatomia trebuie sa fie in acelși timp sistemica, cat si topografica
Anatomia funcțională
– studiază relațiile de cauzalitate și dependență dintre forma, poziția și funcția diferitelor elemente anatomice.
Anatomia patologică (Anatomopatologia, Morfopatologia) – este disciplina medicală care studiază modificările.Acestea sunt de ordin macroscopic și microscopic. Intervenite la nivelul organelor și țesuturilor ca urmare a unei stări patologice, sau pe cele care cauzează diferite stări patologice.
– se ocupă cu integrarea cunoștințelor de anatomie în practica medicală (examen clinic, manevre terapeutice etc.). Ca subdiviziuni ale sale se pot menționa anatomia chirurgicală și anatomia radiologică .
Morfologia comparată
– studiază comparativ alcătuirea acelorași elemente la diferite specii, căutând să integreze diferențele și similitudinile în cadrul proceselor de evoluție, adaptare, speciație.
Morfologia varstelor
– studiaza particularitațile de varsta survenite in decursul vieții omului. Ca etalon se ia anatomia copilului și anatomia varstnicilor ( gerontologia ).
Morfologia artistică sau Anatomia plastica – studiază din punct de vedere estetic relațiile dintre dimensiunile. Relifurile și proporțiile corpului uman, jocul mușchilor, diferite atitudini și mișcari cu scopul teoretizării și înțelegerii frumuseții.
Începuturile anatomiei
Studiul anatomiei
Primele metode folosite în studiul anatomiei au fost simpla observare. Apoi a fost și descriere a organismelor.Este însoțită obligatoriu de corelații cu funcțiile diferitelor componente. Aplicațiile imediate ale cunoștințelor dobândite astfel erau folosite de oameni pentru diferite scopuri. Producerea obiectelor de îmbrăcăminte, a armelor, a locuințelor.
Insă încă din cele mai vechi timpuri, aplicația cea mai importantă și mai spectaculoasă a noțiunilor de anatomie. A fost cea medico-chirurgicală, la început concretizată .In intervenții simple ca hemostaze, aplicare de pansamente, sau chiar (după unii cercetători).
Manevre mai complexe ca trepanații. De altfel, dintre toate științele medicale, morfologie este poate cea mai veche. Apărută spontan și natural din simpla vizualizare a corpului uman sau a corpurilor animalelor.