O poveste interesanta despre Brancusi sunt adevatate opere de arta . La înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși scluptorul are o poveste interesanta fiind omul carea dat viata lemnului si fost ales membru postum al Academiei Române
O poveste interesanta
Născut la 19 februarie 1876, la Hobița, Gorj, Constantin era al șaselea copil al lui Radu Nicolae Brâncuși (1833-1885) și Maria Brâncuși (1851-1919). Prima clasă primară a făcut-o la Peștișani, apoi a continuat școala la Brădiceni. Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă și de ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi.
În Craiova, în timp ce lucra ca ucenic, își face cunoscută îndemânarea la lucrul manual .Prin construirea unei viori din materiale găsite în prăvălie. Găsindu-se că ar fi de cuviință să dezvolte aceste abilități, el s-a înscris cu bursă la Școala de Arte și Meserii din Craiova.
După ce a urmat Școala de Arte și Meserii în Craiova (1894 – 1898) vine la București unde absolvă Școala de bellearte în 1902. În timpul studenției, chiar în primul an, în 1898, lucrarea sa Bustul lui Vitellius obține „mențiune onorabilă”. Cap al lui Laocoon din 1900 obține medalia de bronz, iar Studiu din 1901 câștigă medalia de argint.
Timp de doi ani, între 1900 și 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizează Ecorșeu. Un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz.
Plecarea la Paris
Precizia detaliilor acestei lucrări face ca Ecorșeul să fie folosit în școlile românești de medicină. După ce s-au făcut câteva copii ,Marcel Duchamp a inclus fotografia Ecorșeului în expoziția organizată la sfârșitul anului 1933. Aceasta a fost la Galeria Brummer din New York City.
În drum spre Paris a trecut mai întâi prin Hobița, unde și-a luat rămas bun de la mama sa. Și-a continuat drumul, oprindu-se în Viena pentru o perioadă, timp în care a lucrat la un atelier ca decorator de mobilier. În Viena a început să viziteze muzee cu opere de artă inaccesibile în România. Aici a făcut cunoștință cu sculpturile egiptene care i-au influențat opera mai târziu în viață.
Din Viena a plecat în 1904 spre München, dar după șase luni pornește pe jos prin Bavaria și Elveția și până la Langres, în Franța. În apropriere de Lunéville, după o ploaie torențială în care este prins, Brâncuși capătă o pneumonie infecțioasă. Aflat în stare critică, este primit la un spital de maici. După o perioadă de recuperare gândește că nu mai are puterile și nici timpul necesar pentru a parcurge drumul spre Paris pe jos. Astfel că ultima bucată a drumului o parcurge cu trenul.
Sclupturile
La începutul carierei sale, sculpturile lui au constat mai ales din reprezentări clasice ale formei umane. Perioada dintre 1897 și 1907 este caracterizată de o acumulare sensibilă de cunoștințe și îndemânare. Asa a fost și căutarea a diferite soluții de modelare a materialelor. După 1905, viziunea artistului a devenit mai clară și mai puternică.
Operele lui Brancusi
Ca o consecință imediată, transformarea structurii operei sale a suferit o evoluție rapidă. Incepând încă din 1907, reprezentările antropomorfe încep să cedeze locul sculpturilor . Acestea îl vor prefigura pe artistul Brâncuși de mai târziu, care urma să intre în conștiința universală .Cele mai importante opere sunt: Masa tacerii,Coloana infinitului,Poarta sarutului,Cumintenia pamantului.
