Biologia pe terra

Author: Niciun comentariu Share:
biologia terra

Biologia pe terra urmărește evoluția studiului lumii vii din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre. Deși conceptul de biologie, care să definească o știință de sine-stătătoare, a apărut abia în secolul al XIX-lea. Biologia pe terra a apărut din medicina tradițională și din științele naturii, pornind de la medicina Egiptului antic.

Lucrările lui Aristotel și Galenus din antichitate. Au evoluat în evul mediu în cadrul medicinei islamice, unde s-au remarcat savanți ca Al-Jahiz, Avicenna, Ibn al-Baitar, Ibn al-Nafis și alții.
Renașterea europeană și începutul epocii moderne au adus o revoluție în gândirea biologică. Prin readucerea în centrul atenției a metodei științifice empirico-experimentale .

Biologia pe terra

Printr-o serie de descoperiri mai ales în domeniul anatomiei. Principalii exponenți ai acestei perioade au fost Andreas Vesalius și William Harvey.
Ei au făcut apel la experiment și observație minuțioasă în domeniul fiziologiei. Naturaliști ca Linnaeus și Buffon, care încep să realizeze clasificarea diversității vieții. Studiul fosilelor, dar și dezvoltarea și comportamentul organismelor.

Microscopia a dezvăluit lumea până atunci necunoscută a microorganismelor, punând bazele teoriei celulare.
În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, științe ca botanica și zoologia au devenit discipline științifice. Lavoisier și alți savanți încep să realizeze legătura dintre materia vie și cea fără viață prin intermediul fizicii și chimiei.

Naturaliști exploratori, precum Alexander von Humboldt, au studiat interacțiunea dintre organisme și mediul înconjurător.
Acestia punând astfel bazele biogeografiei, ecologiei și etologiei. Acești oameni de știință încep să respingă esențialismul . Ei iau în considerare fenomenul de dispariție (extincție) a speciilor și de mutabilitate a acestora.
Teoria celulară deschide o nouă perspectivă înțelegerii fundamentelor vieții.

Toate aceste progrese, ca și rezultatele din embriologie și paleontologie. Ele au fost sintetizate prin teoria evoluționistă a lui Charles Darwin și prin mecanismul selecției naturale. La sfârșitul secolului al XIX-lea, asistăm la decăderea teoriei generației spontane, o dată cu descoperirea germenilor ca agenți patogeni.

Operele lui Gregor Mendel

Dar mecanismul eredității rămâne încă un mister. La începutul secolului al XX-lea, au fost redescoperirea operelor lui Gregor Mendel. El conduce la o rapidă dezvoltare a geneticii. Se remarcă aportul lui Thomas H. Morgan și a discipolilor săi. Teoria sintetică a evoluției apare prin anii 1930 prin asimilarea rezultatelor din genetica populațiilor și a teoriei selecției naturale, reconsolidând teoria evoluționistă.
Se dezvoltă rapid noi discipline biologice, mai ales după ce James D. Watson și Francis Crick propun structura ADN-ului. După elaborarea teoriei fundamentale a biologiei moleculare și descoperirea codului genetic.

Biologia pe terra se ramifică în două mari direcții, una referitoare la studiul organismelor și a grupurilor de organisme și o alta referitoare la domeniile celular și molecular. Pe la sfârșitul secolului al XX-lea, apar noi ramuri ca genomica (studiul genomurilor organismelor) și proteomica (studiul structurii și funcțiilor proteinelor pe care le conține un organism).

Previous Article

Zoologia sau regnul animal

Next Article

Anatomia omului

You may also like

Daca v-au placut aceste articole va rog lasati un comentariu !

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: