Războaiele daco-romane (101-102, 105-106) au fost două războaie între Imperiul Roman și Dacia (Regatul Dac).Războaiele daco-romane în timpul domniei împăratului Traian.
În timpul domniei împăratului Domițian, izbucnesc o serie de războaie cu dacii. Conform lui Iordanes, în Getica, goții/geții au încetat alianța „foedus” încheiată cu romanii și au devastat malul Dunării sub comandă lui Duras. Nimicind armatele și pe comandanții lor, în provincia Moesia condusă de Agrippa și Oppius Sabinus.
Romanii au fost învinși, iar Oppius Sabinus a fost decapitat. „Goții” au năvălit asupra castrelor și orașelor și le-au prădat. Geții, clientelari Romei, ca aliați de nădejde față de amenințările din partea populațiilor germanice și sarmatice. Ar fi năvălit din cauza măsurii lui Domițian de reducere a stipendiilor plătite regilor acestora, o măsură determinată de dificultățile economice pe care le traversa imperiul, astfel, subsidiile romane serveau la întărirea unui front.
Dacii au trecut Dunărea, pe gheață, în iarnă anilor 85/86, iar Domițian a condus trupele în Illyricum. Acesta încredințând comandă armatei lui Cornelius Fuscus, prefect pretorian, unul dintre suporterii împăratului Vespasian în războiul civil din 69 . Armata romană a traversat Dunărea pe un pod de corăbii.
Conform lui Suetonius, Domițian a mai condus lupte împotriva chaților (un trib germanic) și împotriva sarmaților. Duras i-a lăsat conducerea lui Diurpaneus, fiind „dibaci în a întinde curse. Este un bun luptător, știind să aleagă prilejul pentru a-i atacă pe romani și a se retrage la timp”(Cassius Dio).
Razboaiele daco-romane
Domițian a rămas o vreme în orașul Naissus, de unde trimitea la război alți comandanți de armate. Aceștia nu biruiau armatele geților. Împăratul a decis să separe provincia Moesia, mult prea întinsă că să fie apărată, în Superior și în Inferior. Se baza pe câteva legiuni: I Italica la Novae, V Macedonica la Oescus, VII Claudi la Viminacium, și V Alaudae.
Astfel, grosul forțelor romane era stabilit spre Oltenia și Banat, pentru a feri Moesia de un atac al dacilor din munți. Punctul slab defensiv roman era în sectorul dobrogean al Dunării. Astfel, dacii au condus cu ușurință atacul. În cursul anului 86, invadatorii daci au fost respinși de peste Dunăre.
Pe tot parcursul secolului I, strategia politicii romane dicta că amenințările din partea statelor vecine Imperiului să fie eliminate cât mai repede. În ciuda unei oarecare cooperări de natură diplomatică cu Domițian, după o invazie anulată. Decebal a continuat să se opună Romei.
Regatul Dac rămăsese prin urmare considerat la Roma ca o puternică amenințare. În acea perioadă, Roma avea de luptat cu problemele financiare provocate de campaniile de cucerire din Europa. In parte datorate conținutului redus de aur din monedele romane stabilit de împăratul Nero
Razboiul
Bătălia s-a desfășurat la Adamclisi pe locul unde împăratul va fonda „Orașul Victoriei”. Acesta purtând numele de Nicopolis ad Istrum. Tratativele eșuează, iar luptele se reiau. Traian a ocupat munții intăriți și a găsit armele, mașinile de război romane și stindardul lui Fuscus.
Dacii sunt copleșiți de armata romană, mai numeroasă și dotată. Este dotata cu o tehnică militară adecvată pentru asedierea cetăților. Decebal a trebuit să accepte condițiile impuse în schimbul păcii.
Decebal nu respectase acordul, și astfel, Senatul l-a decretat pe Decebal din nou ca „inamic al Romei”. Traian a pornit cu generalii la un nou război. Trupele romane au părăsit Roma la 4 iunie 105, îmbarcându-se la Brundisium. Traian este întâmpinat de o solie dacă, care îi cere pace in locul unei conflagratie.
Traian nu acceptă condițiile impuse de regele dac si incepe un comflict militar. Decebal însuși a întins o cursa trupelor romane. Gata să-l ucidă pe împărat, trimițând dezertori în Moesia. Decebal l-a capturat pe comandantul unei legiuni, Longinus, și l-a obligat să mărturisească planurile împăratului.
Decebal
Decebal și mulți dintre oamenii săi au scăpat de legiuni în timpul asediului in urma conflictului . Ei au fugit spre est, probabil spre fortificația de la Ranisstorum, a cărui localizare exactă nu se mai știe astăzi. Acesti fug doar pentru a nu fi prinși de către cavaleria romană.
Cunoscând tratamentul adesea brutal pe care îl sufereau prizonierii de război luați de romani. Decebal se sinucide. Acesta se sinucide în timp ce era urmărit de cavaleria romană.
Printre aceștia fiind veteranul Tiberius Claudius Maximus. Acesta l-a decapitat. Capul lui Decebal și mâna să dreapta au fost apoi duse lui Traian.
Bogatiile
Războaiele dacice au reprezentat un triumf uriaș pentru Roma și armatele sale. Traian a anunțat 135 de zile de sărbătoare în întreg imperiul. Minele de aur bogate ale Daciei au fost folosite de romani. Se estimează ca Dacia a contribuit atunci cu 700 milioane de dinari pe an la economia romană.
Aceasta asigurând surse importante de finanțare pentru alte campanii romane. Cele două războaie au reprezentat victorii importante în cadrul campaniilor expansioniste ale Romei. Acestia câștigând sprijinul și admirația oamenilor pentru Traian.
