Povestea interesanta a insulei Ada Kaleh din Mehedinti supranumita si insula pierduta.Ada Kaleh (din limba turcă Ada Kale, însemnând „Insula Fortăreață”) .Povestea interesanta a insulei Ada Kaleh din Mehedinti este aceia ca aici era un adevarat paradis fiscal.
A fost scufundata pentru a se face hidrocentrala Portile de Fier I.
A fost o insula pe Dunare , care in anul 1970 a fost acoperita de apele lacului de acumulare.
Insula se găsea la circa 3 km în aval de Orșova. Ea se intindea pe o lungime de circa 1,7 km lungime și circa 500 m lățime.
Povestea interesanta a insulei Ada Kaleh
Era populată de circa 600 de turci.
Insula Ada Kaleh era pentru locuitorii din regiune un punct turistic îndrăgit. Aceasta era indragita datorită prețurilor mai scăzute (fiind scutită de impozit). De aici se putea cumpăra multe delicatese turcești. Cele mai importante delicatese erau bijuteriile și tutunul.
Insula era de asemenea renumită pentru creșterea trandafirilor.Din acesti trandafiri localnicii obțineau uleiul și parfumul de trandafir.Insula a fost locuită încă din antichitate.
Herodot spunea că lungimea insulei este de 20 de stadii, îngustă, plină de măslini și de viță sălbatică.
Prima atestare documentară este un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430.Despre fortificațiile bănățene, care vorbește despre insula Saan cu 216 oameni. De la 1430 devine cunoscută ca insula Ada Kaleh.
Insula Ada Kaleh a avut o importanță deosebită în conflictele Imperiului Habsburgic cu cel otoman.Aceasta a fost importanta din cauza poziției sale strategice. În anul 1689 armata austriacă a construit aici o fortăreață destul de impunatoare
În următoarele decenii, insula Ada Kaleh a fost ocupată succesiv în mai multe rânduri. Insula Ada Kaleh a fost ocupata de Austria și de Imperiul Otoman. În urma Tratatului de Pace de la Belgrad din 1739, insula a revenit Imperiului Otoman.
Aceasta s-a facut cu scurte întreruperi temporare în favoarea austriecilor între anii 1789 și 1791.In urma Congresului de pace de la Berlin (1878), insula Ada-Kaleh a rămas posesiune turcă .
Populatia de pe insula
Insula a ramas sub administrare austro-ungară până în anul 1918/1920. In acea perioada insula Ada Kaleh a devenit teritoriu românesc.
Majoritatea populației insulei a rămas în continuare de origine turcă.
Tratatul de pace cu Imperiul Otoman a fost semnat la 10 august 1920. Acest tratat nu a fost aplicat efectiv, datorită începerii războiului greco–turc. La 20 noiembrie 1922, începe Conferința internațională de la Lausanne .
La 24 iulie 1923, este semnat tratatul de Pace cu Turcia. Atunci Ankara recunoaște drepturile României asupra insulei Ada-Kaleh.Înaintea creării lacului de acumulare de la Porțile de Fier, principalele obiective istorice de pe insulă au fost demolate.
Încercarea reclădirii lor în aval pe insula Șimian în anii următori nu s-a finalizat. Majoritatea locuitorilor a preferat să se mute în alte regiuni ale României. Unii turci au ramas in Severin , altii au plecat in Dobrogea, sau altii au emigrat în Turcia.
Reconstructia insulei
Ideea de a se reconstrui insula Ada Kaleh nu a fost încă abandonată.Aceasta frumoasa insula s-a facut in miniatura in insula Simian.Aceasta insula este o cope fidela a vechii insule AdaKaleh care a fost scufundata .
Aceasta insula a fost numita sugestiv si insula ,,Paradisului Fiscal ,,
Asta datorita faptului ca pe insula nu se plateau dari catre stat.Locuitorii fiind scutiţi de taxe vamale, impozite, serviciu militar. Ei nu plăteau nimic pentru lemnele de foc aduse de pe teritoriul României.
Insula ADA – KALEH, Dunărea curgea la vale, în mijloc insula doarme, Insulă acolo era, ADA – KALEH se numea. Pe insulă se ajungea, cu vaporul se putea, Turcii şi români stăteau, ce bine se înţelegeau. Aveau casă lîngă casă pe o insulă frumoasă, Străzile nu-s asfaltate, aveau piatră dar curate. Cu vaporul ajungeai, pe insulă coborai, Portocale şi smochine le zăreai în faţă bine. Cînd intrai în cafenea, turcii toţi te întîmpina, Cu cafea bună în ibric, făcută încet la nisip. Muzică turcească este, totul este ca în poveste, Cu nucă şi cu rahat, halviţă ai fii mîncat. Aveau bragă, dulciuri multe după reţete ştiute, De la mamă de la taţi, de la turcii adevăraţi. Cu toate te întîmpinau şi ţie ţi le vindeau, Toate erau aromate chiar şi bomboanele toate. Dar în anul şaptezeci, atuncea o să vedeţi, Insula a dispărut, hidrocentrală au făcut. Turcii toţi au dat năvală plecînd în ţara natală, Iar cei care au mai rămas i-au mutat toţi în oraş. dodorel62 - Severin
