Poezii pentru Anotimpuri
poezii pentru anotimpuri

Motto :

,, Cel mai frumos anotimp – anotimpul iubirii,,

Poeziile mele pentru anotimpuri sunt niste poezii scrise de mine . In special poeziile mele pentru anotimpuri sunt niste poezii facute pentru anotimpuri . Inca din adolescenta am iubit anotimpurile si am scris aceste poezii.

Am iubit poezia si in general am iubit arta si frumosul .Pentru mine poezia inseamna totul . De aceia eu am inceput sa scriu poezii despre anotimpuri.

Eu consider ca i-am mostenit pe parintii mei , avand acest har de la ei.Primele mele poezii eu le-am scris din tinerete .Le-am scris inca din scoala generala apoi la liceu. Apoi am continuat sa scriu chiar si in armata.

Poeziile mele pentru anotimpuri

Pe vremea cand eram student la facultate am scris multe poezii . Atunci am inceput sa ma intorc din nou la prima mea dragoste si anume ,, poezia ,, Nu am publicat pana acum nici un volum de poezii .

As fi putut sa o fac , iar acum am inceput sa scriu din nou . De aceasta data consider ca a venit timpul sa-mi fac public poeziile mele. Mi-am publicat poeziile prin diferite bloguri,pagini si site-uri .

Poezia este o formă de artă în care limba este utilizată pentru calitățile sale estetice. Poezia poate fi scrisă independent, în forma unor poeme discrete.  Ea poate apărea în conjuncție cu alte arte, în opere dramatice în versuri .

Poeziile mele pentru anotimpuri

Poeziile mele pentru anotimpuri sunt niste poezii interesante. Aceste poezii sunt dedicate cu precadere tuturor anotimpurilor. In functie de fiecare anotimp eu am scris aceste poezii .

Aceste poezii sunt niste poezii inspirate din realitate.In aceste poezii veti gasi numeroase aspecte frumoase despre anotimpuri. Dar mai puteti gasi si unele aprecieri facute la adresa acestor anotimpuri

Poeziile mele pentru anotimpuri

Cel mai iubit anotimp de mine este anotimpul vara . Dar cu siguranta si celelalte anotimpuri imi sunt dragi. Din acest motiv am hotarat sa scriu numeroase poezii despre anotimpuri.

Aici veti putea citi numeroase poezii din mai multe genuri . Acestea sunt : poezii de dragoste , poezii dedicate parintilor mei , poezii despre sanatate, poezii despre anotimpuri , poezii despre sport, poezii politice, poezii diverse.

Poeziile mele pentru anotimpuri

De Ignat e sărbătoare,

De Ignat e sărbătoare,
Porcii la români se taie.
Se pârleşte porcu îndată.
Şi apoi se spală cu apă.

După ce au fost tăiaţi,
Pîrliţi şi apoi tranşaţi.
La români e sărbătoare,
Mănîncă pomana mare.

Jumări, carne, mămăligă,
Numai bună să nu frigă.
Şi o ţuică fiartă beau,
Lîngă porc acolo stau.

După ce se ospătează,
De tranşat porcul urmează.
Gospodinele isteţe,
Îl pregătesc pe îndelete.

Din urechi, coadă, picioare,
Ele fac piftie tare.
Din slănină, maţe, carne,
Ce trandafiri se scot Doamne?

Şuncile ce le obţin,
În varză le fierb puţin.
Şi se pun la aer toate,
Ca să fie mai gustoase.

Se condimentează toate,
Şi la fum sînt toate date.
Apoi în cămară îs toate,
În rafturi bine aşezate.

Sîngerete, caltaboşi,
Sînt făcuţi fără reproş.
Garniţa toată o umplură,
Cu cîrnaţi, muşcheţi şi untură.

Şi uite aşa e la români,
De Crăciun carne îi din plin.
Cine porc în curte are,
La Crăciun e sărbătoare!

dodorel62 – Severin.

Când ceasul bate miezul nopții,

Când ceasul bate miezul nopții,
Voi să vă bucurați români cu toții.
Că noul an vă intră acum în casă,
Voi să îl primiţi cu bunătăți pe masă!

Chiar dacă anul acesta a fost ciudat,
Să fiţi cu toţii bucuroşi că aţi scăpat.
Şi în cinstea anului ce stă să treacă,
Voi să ciocniţi cu toţii o şampanie aleasă.

Iar Anul Nou ce va intra în casa voastră,
Va fii un an ce vine ca să vă vestească.
Că el va fii un an prosper şi veţi avea de toate,
Mulţi bani şi multă sănătate!

dodorel62 – Severin

Anul acesta de Crăciun,

Anul acesta de Crăciun,
Se pare că nu îi semn bun.
Datinile noastre curate,
Nu o să mai fie cântate.

Fiindcă acum e pandemie,
Capra nu o să mă fie.
Sorcova de până acum,
Şi ea şi-a luat rămas bun.

Nici cu pluguşorul nou,
N-ai să îl vezi de Anul Nou.
Pe la case a colinda,
Şi la gazde a ura.

Nici ursarii nu -l mai joacă,
Ursul brun ca altă dată.
Acum ursul îl au acasă,
Ca să nu se îmbolnăvească.

Şi uite aşa încet dispare,
Datina noastră cea mare.
Datina cea strămoşească,
Cu colinda românească.

Şi acum de sărbători,
Nu ai să mai auzi urări.
Colindătorii îs acasă,
Ca să nu se îmbolnăvească.

Dar acum urarea noastră,
Domnul să te ocrotească.
De COVID să nu ai parte,
La Mulţi Ani, cu sănătate !

dodorel62-Severin

E iarnă afar, zăpada îi mare,
 
E iarnă afar, zăpada îi mare,
Şi pe cer raze de soare.
Sunt copii la saniusi,
Coboară pe derdelusi.
 
Zarvă mare fac cu toţii,
Şi copii şi nepoţii.
Când cu sania lor coboară,
Prin omătul mare zboară.
 
Când la cap de pârtie ajung,
Ei de frig nici nu se plâng.
Bucuria lor e mare,
Că pe afară e ninsoare.
 
Cu toţii stau prin zăpadă,
Omul alb ei vor să îl vadă.
Până seara înălţat,
Aranjat, bine ornat.
 
Ochii de cărbune îi pun,
Nasul din morcovul bun.
În mână mătură aleasă,
Şi pe cap îi pun găleată.
 
Alţii mulţi bulgări ei fac,
Şi între ei apoi se bat.
Că aşa e în copilărie,
Atunci când ea iarna vine !
 
dodorel62 – Severin

Din Laponia moşul vine,
 
Din Laponia moşul vine,
Şi are daruri o mulţime.
Sania lui e încărcată,
Şi de mulţi reni ea e trasă.
 
Are dulciuri, jucării,
Toate sunt pentru copii.
Pentru acei copii cuminţi,
Ce au ascultat de părinţi.
 
Pe cos moşu încet păşeşte,
Pe copil nu îl trezeşte.
Cadouri lasă sub brad,
La copil să îi fie drag.
 
Şi apoi el încet se duce,
Moşul cu cadouri multe.
Să mai ducă pe la case,
Cadouri multe în plase.
 
Când copii se trezesc,
Imediat se înveselesc.
Când văd bradul împodobit,
Şi cadouri ce au primit.
 
Că aşa e de Crăciun,
Orice copil e mai bun.
Nerăbdător el aşteaptă,
Daruri multe să primească !
 
dodorel62 – Severin

Toate poeziile mele sunt semnate sub pseudonimul , dodorel62- Severin

Poeziile mele pentru anotimpuri


E iarnă afar, zăpada îi mare,
 
E iarnă afar, zăpada îi mare,
Şi pe cer raze de soare.
Sunt copii la saniusi,
Coboară pe derdelusi.
 
Zarvă mare fac cu toţii,
Şi copii şi nepoţii.
Când cu sania lor coboară,
Prin omătul mare zboară.
 
Când la cap de pârtie ajung,
Ei de frig nici nu se plâng.
Bucuria lor e mare,
Că pe afară e ninsoare.
 
Cu toţii stau prin zăpadă,
Omul alb ei vor să îl vadă.
Până seara înălţat,
Aranjat, bine ornat.
 
Ochii de cărbune îi pun,
Nasul din morcovul bun.
În mână mătură aleasă,
Şi pe cap îi pun găleată.
 
Alţii mulţi bulgări ei fac,
Şi între ei apoi se bat.
Că aşa e în copilărie,
Atunci când ea iarna vine !
 
dodorel62 – Severin

Toamna îi ca o simfonie,

Toamna îi ca o simfonie,
Când vezi frunza ruginie.
Din copaci frunza se rupe,
Vântul departe le duce.
 
Din pomi frunza a căzut,
Parcurile s-au golit.
Băncile îs pustii acum,
Lumea nu mai e pe drum.
 
Prin parcuri păsări nu cânta,
Nimeni nu te mai încântă.
Doar foşnet de frunze auzi,
Dacă acolo mai ajungi.
 
Peste tot pe jos zăreşti,
Frunze ruginii şi creci.
Natura acum e moartă,
Nu mai e ca altă dată.
 
Soarele nu mai apare,
Printre nori acum dispare.
Totul e posomorât,
Semn că toamnă a sosit !
 
dodorel62 – Severin

Poeziile mele pentru anotimpuri

Şi pe plajele însorite,

Simt pe marea azurie,
O imensă bucurie.
Stoluri mari de pescăruşi,
Se întrec şi-s jucăuşi.

Dar nisipul cald şi moale,
Încălzit, bătut de soare.
Ne primeşte, ne-nveleste,
Şi cu drag el ne îndrăgeşte.

Şi pe plajele însorite,
Vezi doar cupluri fericite.
Stau la soare se prăjesc,
Se iubesc şi se îndrăgesc.

Iar în valurile albastre,
Noi vâslim voioşi în barcă.
Peştii toţi tresăltă-n apă,
Printre pietre se strecoară.

Şi în larg se văd vapoare,
De la ţărmuri ele pleacă.
Şi în jur le dau târcoale,
Razele frumos de soare.

Din nou, vom sta întinşi la soare.

Plecată e, cu tot ce ne-aducea odată,
E vara, cu poveștile de-amor,
Cu ramuri verzi și ziua-nseninată,
Cu caldul tril al păsărelelor.

Uităm de plajă, soare și-nghețată,
Și de hăinuțe fistichii,
Căci marea-i tristă, învolburată,
De parcă dor de noi i-ar fi.

Ne lasă-ntr-un decor de toamnă,
În vremuri friguroase și cu ploi,
Dar promițând, cu litiere de aramă,
Că se va-ntoarce iar la noi.

Dar până atunci, vom aștepta,
Cuminți, din nou, a ei chemare,
Sperând că nu va fi aievea,
Din nou, vom sta întinşi la soare.

Vara la mare.

Văd și un răsărit de soare,
Dimineața cum apare.
Pescăruşii zboară-n zare,
Soarele pe cer apare.

Văd vaporele cum pleacă,
Şi se duc spre zarea largă.
Plaja este minunată.
De turişti e ocupta.

Este luna lui cuptor,
Pe nisip păşim uşor.
Sorele pe cer apare,
Vai, ce frumos e la mare!

Am venit acum la mare,
Stau la plajă, stau la sore.
Nisipul e minunat,
Apă bună de scăldat.

Pe faleză seara stăm,
Marea noi o admirăm.
Privim valurile-n larg
Cum la ţărm de stînci se sparg.

Și în toi de primăvară,

Și în toi de primăvară,
Pomii au înmugurit.
Ramuri noi în loc să nască,
Coroana încărunţit.

Plâng și florile albastre,
Sub neaua udă și grea.
După razele de soare,
Ce le-ar mai putea salva.

Dar ninge și viscolește,
Ramurile se înclină.
Vântul nemilos, lovește,
Și le rupe din tulpină.

Priveliștea mă înspăimântă,
Inima ce rău mă doare.
Când văd în a mea grădină,
Cum totul îngheață și moare.

Haide, vino primăvară!
Fie-ți milă de noi toți,
Nu lăsa pomii să moară,
Sub strat rece de nămeți!

Și în toi de primăvară,
Să revii noi te-așteptăm.
Și de razele de soare,
Cu toții să ne bucurăm!

Poeziile mele pentru anotimpuri

Vara  uitată,

Plecată  acum cu tot ce ne-aducea odată,
E vara,cu poveștile ei de-amor.
Cu ramuri verzi și ziua-n seninată,
Cu caldul tril al păsărelelor.

Uităm de plajă , soare și-nghețată,
Și de hăinuțe fistichii.
Căci marea-i tristă,învolburată,
De parcă dor de noi i-ar fi.

Ne lasă-ntr-un decor târziu de toamnă,
Cu vremuri friguroase și cu ploi.
Dar promițând ,cu litiere de aramă,
Cu siguranță se va-ntoarce iar la noi.

Dar până atunci,noi bucuroși vom aștepta,
Cuminți și liniștiți a ei chemare.
Sperând că nu va fi –n zadar,
Și că din nou , întinși vom sta la soare!

Poeziile mele pentru anotimpuri

E cald afară și e miez de vară,

Afară – i  cald şi încă este bine,
Și soarele este acuma  sus pe cer.
Și oamenii -s ca roiul de albine,
Pământu-i colorat precum  un curcubeu.

Un curcubeu , pămăntu-i în culori,
Care a răsărit frumos după o ploaie,
Şi a scos și soarele de după nori
Şi a făcut și lumea mai vioaie.

Și -un vânt adie frunza legănând,
E frunza verde acolo din copaci.
Și e pământul trist dar e frumos,
Ca o grădină înflorită doar de maci.

E cald afară și e miez de vară,
Iar oamenii sunt mult mai fericiţi
Căci în sfârșit ei pot să stea afară
Și -n suflet simt că sunt acum iubiți.

Poeziile mele pentru anotimpuri

Vara la mare.

Văd și un răsărit de soare,
Dimineața cum apare.
Pescăruşii zboară-n zare,
Soarele pe cer apare.

Văd vaporele cum pleacă,
Şi se duc spre zarea largă.
Plaja este minunată.
De turişti e ocupta.

Este luna lui cuptor,
Pe nisip păşim uşor.
Sorele pe cer apare,
Vai, ce frumos e la mare!

Am venit acum la mare,
Stau la plajă, stau la sore.
Nisipul e minunat,
Apă bună de scăldat.

Pe faleză seara stăm,
Marea noi o admirăm.
Privim valurile-n larg
Cum la ţărm de stînci se sparg.

dodorel62 – Severin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.